Presedintii se schimba, dar un ceai la Cotroceni este o veriga nelipsita din lantul de la gatul oricarui boem ce sta sau trece prin Bucuresti.

Istoria ceaiurilor din intreaga lume s-a adunat sub acoperisul locantei din Cotroceni, la cativa metri doar de poarta spre palatul prezidential.

Intrarea modest spre meschina duce pe o scara la fel de sovaielnica intr-un hol din care se intra in ceainarie. Aromele care mai de care mai imbatatoare iti anesteziaza primul simt, mirosul. Spre unul din separeuri esti condus intr-un semiintuneric care iti scurtcircuiteaza intreg tractul optic.

Cufundat in bezna prin care o licarire de lampa pe ulei razbate, cetesti prin meniul ticluit de un mare maestru al poeziei si alegi unul din zecile de ceaiuri cu nume ciudate, care vegeteaza in borcane etanse pe holul prin care tocmai ai trecut.

Clopotelul de pe masa sfasie surdina muzicii ambientale care pluteste pe deasupra separeurilor, unind totul intr-o dantuire acustica divina si anesteziind decis auzul.

Si in sfarsit, ceaiul pe care singur ti l-ai ales din tomul pe post de meniu iti anastomozeaza ultima bruma de simt - gustul pe care il pastrai sa te poti orienta inapoi spre realitate.